La o distanta de 7500 de ani lumina de Pamant, in bratul spiral Perseu al galaxiei noastre, un astronom german descoperea in anul 1787 o nebuloasa deosebita, adica un nor imens de praf cosmic si gaze. Sute de ani mai tarziu, ne putem bucura de o sumedenie de fotografii ale nebuloasei, unele mai sugestive decat altele. Insa ce e asa special la un nor, te intrebi. Vei afla in curand :)

Cea mai luminoasa parte a nebuloasei se afla in partea vestica, fiind clasificata separat sub numele de NGC896, intrucat a fost prima bucatica descoperita. Dara rosiatica ce inconjoara nebuloasa este emanata de un roi stelar, unele dintre stele avand chiar de 50 de ori masa soarelui nostru. Iti poti inchipui?

Albastrul din centru este datorat unor gaze precum oxigen ionizat si sulfur. Forma este data de vanturile stelare, adica fluxuri de plasma, de la stelele fierbinti din centru. Astrografii sunt innebuniti dupa nebuloasa asta si incearca din rasputeri sa obtina imagini cat mai clare si mai frumoase, ceva ce l-ar fi socat pe astronomul neamt.

Tot ce am vrut sa vezi si tu este ceva mult mai banal: forma de inima. Chiar asa este numit norul nostru-Nebuloasa Inima. Daca ma intrebi pe mine, e foarte induiosator faptul ca Dumnezeu a lasat ceva asa de simpatic doar pentru a ne minuna noi. In plus, cand iti zic ca te iubesc din toata inima mea, cam asta e inima de care zic :))